Este marti seara, 17.11.2009; dupa un drum de 5 ore de la aeroportul din Cayenne, autocarul opreste. Coboram in fata restaurantului Yalimale. Doamna Margerite este proprietarul restaurantului si gazda noastra pe parcursul stagiului de voluntariat in Guiana Franceza. Suntem in satul Awala-Yalimpo, in cel mai nordic punct al Guianei, la granita cu Surinam. Ma uit in jur. Doar in lumina farurilor autocarului, nu se disting prea multe. Dar ridic privirea si sunt izbita de frumusetea cerului - este blindat de stele. Este ceva uimitor! Si niciun norisor care sa le ascunda. Fiecare isi identifica bagajul/bagajele si o urmam pe Oana - lidera grupului catre carbeturi. Inca din autocar (sau chiar cu mult inainte, in Romania fiind) am primit ceva informatii cu privire la aceste neobisnuite (pe la noi) structuri de cazare. Dar abia acum le vom vedea cu ochii nostri. De la oarecare distanta, imi par a fi niste musuroaie de frunze de palmier. Cand te apropi, vezi pilonii de lemn care sustin "musuroiul" si imprejmuirea lor cu plasa, menita sa pastreze o limita de discretie intre locatari si insectele nocturne, dar nu numai - cu precadere tantarii. Exista si exceptii de conduita printre insecte; nu se lasa intotdeauna intimidate de prezenta plasei. Dupa ce descuiem usa de la intrare, ni se dezvaluie interiorul carbetului. Podeaua e cimentata, acoperisul tuguiat, din frunze de palmier impletite si strapuns de barne; doua cabine de dus cu WC incorporat, in capatul carbetului si cele 5 paturi suprapuse (in total 10). Acesta este carbetul fetelor, dulcea noastra casa pentru urmatoarea luna. Printr-un joc al sortii sau al echipei de selectie a participantilor, fetele au fost avantajate. Pentru prima data in existenta lui, acest carbet va gazdui 8 «mandreti » de romancute. La baieti situatia se prezinta putin mai aglomerat. Ei sunt 17 cu acces la tot atatea cabine de dus ca si noi, adica doua - la asta ma refeream cand mentionam pozitia favorizata de pe care vorbesc. Restaurantul si implicit carbeturile la care suntem cazati sunt exact langa singurul drum asfaltat care strabate Guiana. Dincolo de sosea e oceanul, in spate se vad cateva case iar dupa de acestea se intinde padurea tropicala. Ce loc de vis! Peste tot vezi palmieri incarcati cu nuci de cocos si tot felul de arbori exotici - suntem intr-o rezervatie naturala pe litoralul Atlanticului, aici asa se traduce normalitatea.