Intuneric. Prin intuneric, o pata strapunge noaptea in cautarea unui punct pe harta: Awala-Yalimapo. Punctul se opreste si din el coboara 28 de tineri comentand la prima linie de orizont acoperita cu apa oceanului.

    Peisajul pe care l-au intalnit era parca o capodopera de-a lui L. da Vinci, daca ii placea botanica. Vegetatia crescuta in exces da sentimentul ca totul se va napusti pe cei care indraznesc sa disturbe linistea padurii tropicale din America de Sud. Umezeala din aer  le rapeste suflul mai multor persoane din grup. Linistea se instaleaza peste padure. Cand lumina loveste frunzele copacilor, un curcubeu monocromatic de un alb sau verde tipator da senzatia de somnolenta, de vina fiind caldura soarelui ecuatorial.    Este cald si nimeni nu are ce face in privinta asta, soarele pare ca pulseaza ca inima tinerilor care respira sacadat alergand spre supriza ascunsa de palmieri. Oceanul fara sfarsit, calm de felul lui, isi asteapta valurile ca sa incante. Plaja galbena, tare si lata la fel ca drumul catre orasul lui OZ, pare a fi o poveste, dar senzatiile sunt adevarate si locul innebuneste de bucuria celor prezenti.    Pentru o luna intreaga acest mic paradis va deveni o noua casa si o alta poveste care va incanta imaginatia celor de acasa. Alex