In a patra noastra seara aici am fost vizitati de José Gaillou, presedintele Parcului Natural Regional al Guianei. Un barbat ca la vreo 40 de ani, cu pielea creola si privirea blanda. A venit sa ne transmita urarile sale de bun venit si sa ne povesteasca putin despre munca sa la parcul natural. Pe teritoriul Guianei Franceze – acoperit in cea mai mare parte de paduri amazoniene – exista doua tipuri de parcuri: Parcul National, aflat in sudul tarii, care este administrat de Guvernul Frantei si se axeaza pe protejarea biodiversitatii; si Parcul Natural Regional, din nordul tarii (incluzand localitatea in care noi ne aflam, Awala-Yalimopo), care este condus de alesi ai localnicilor si se concentreaza pe valorizarea resurselor naturale. “In cadrul Parcului Natural Regional facem conservarea si valorizarea patrimoniului national natural. Lucram prin dezvoltare durabila si implicam populatia in proiecte teritoriale”, a explicat  domnul Gaillou. Guiana Franceza se intinde pe circa 45.000 de kilometri patrati (suprafata comparabila cu a Portugaliei) si are o populatie de numai 250.000 de locuitori, concentrata pe litoral si in orasul Cayenne. Invitatul nostru sustine ca populatia Guianei se va dubla pana in 2030, tara fiind o destinatie atractiva pentru emigranti atat prin prisma culturii sale diverse, cat si a nivelului ridicat de trai in comparatie cu statele vecine. “E un teritoriu al viitorului, francez si european, insa cu probleme din Amazonia si America de Sud”, a spus  domnul Gaillou. “Legislatia in Surinam si Brazilia e diferita. E foarte dificil atunci cand vine vorba de schimburi economice, de protectia mediului. Trebuie sa respectam legile Europei, dar sa ne adaptam la problemele teritoriale care se afla in aceasta vecinatate”. Dincolo de dualitatea legislativa, Guiana Franceza se imparte intre zeci de culturi diferite. Aici traiesc sase comunitati de amerindieni, fiecare cu limba si cu obiceiurile sale, brazilieni si alte natii din America de Sud, dar si europeni, africani si asiatici. In total, in Guiana Franceza se vorbesc circa 80 de limbi, estimeaza  José Gaillou. “Noi trebuie sa protejam biodiversitatea, dar de asemenea trebuie sa gasim solutii pentru a proteja identitatea guianezilor. Acesta este «jobul» Parcului Natural Regional”, a explicat el. Pentru a-si proteja mediul, alesii locali interzic, de exemplu, exploatarea de aur pe teritoriul parcurilor pe care le administreaza. Aceasta atitudine e generatoare de conflict cu Franta, care vede in exploatarea aurifera un motor al cresterii economice. Dar dincolo de protejarea mediului, exploatarea ar fi greu de realizat si datorita altei “caracteristici” locale: refuzul oamenilor de a munci. In 1946, cand Guiana Franceza a devenit un departament al Frantei, toti locuitorii sai au fost inregistrati ca cetateni francezi, parte a unui unic popor. Li s-au oferit tuturor ajutoare sociale consistente, iar oamenii au incetat sa mai lucreze. “Cand Guiana a devenit departament francez, amerindienii au fost obligati sa accepte acest mod de viata: sa mearga la scoala, sa se ingrijeasca, sa devina sedentari si sa lase deoparte obiceiurile si cutumele traditionale: vanatoarea, pescuitul, constructia de carbeturi pentru a trai ca francezii”, spune  José Gaillou. Chiar si in Awala, localitatea in care locuim, exista conflicte intre capitanul satului si mai recent numitul primar. Primarul trebuie sa respecte legile stabilite de Franta, in timp ce capitanul satului se ghideaza dupa cutumele traditionale. Cu toate conflictele si diversitatea sa, Guiana Franceza ar trebui sa ne invete sa privim altfel lumea, spune Leon. “Un poet care a venit in Guiana a spus: «Cand am venit aici am avut impresia ca toate continentele si-au dat intalnire aici. Pentru ca vedem fete pe care le-am vazut in alta parte, culori pe care le-am vazut in alta parte, simtim mirosuri pe care le-am simtit in alta parte». Eu va doresc sa va imbogatiti dimensiunea umana si sa intelegeti aceasta planeta, care e foarte bogata si extraordinara. Insa problemele pe care le are sunt «umane»”.