Cum se lasa seara, mici vietati incep sa zboare in jurul taberei. Ghici ciuperca ce-i? Activitatea din seara aceasta este studierea liliecilor. Suntem cinci in grup si ne grabim spre cladirea rezervatiei, ca sa ne intalnim cu „tipul cu dread-uri”, numit asa de grupa de ieri care nu i-au tinut minte numele. Dupa specificul salut de seara, plecam sa verificam plasele de lilieci – ca niste plase de tantari cu ochiuri mai mari. Spre dezamagirea nostra nici un erou in seara asta. In timpul de asteptare pentru o noua verificare a plasei, Pierre ne povesteste despre cum s-a mutat din Franta aici in Guiana, din dragoste pentru acesti soricei cu aripi.      A doua tura la plasa gasim trei lilieci micuti si pricajiti. Ii luam pentru notite. Pierre le tunde parul de pe burta ca semn ca acestia au fost notati. Ne uitam la aripi si cap pentru a ne da seama ce specie sunt, la sex petru a vedea daca sunt masculi sau femele si daca s-au imperecheat sau nu. Dam de o  femela gestanta. Sunetele scoase de ea sunt de-a dreptul ingrozitoare, mai ceva ca in filmele de groaza japoneze. Notam, ii dam drumul, plecam din nou la plasa. De data asta ne loveste norocul, ne intoarcem cu doi lilieci mari, portocalii, cu fete de gargoyle. Picioarele mari se infig in mana lui Pierre. El discuta cu noi despre specie, in timp ce isi scoate ghearele din piele. Dupa aproximativ trei ore, avem notati douazeci si sapte de lilieci. Stam linistiti deoarece in zonele cu lilieci nu sunt tantari, iar o seara fara tantari este ca o cana de ciocolata calda bauta in fata bradului de Craciun.

Alexandru Plesa